Zăpadă, distracție și adrenalină – Snow, fun and adrenaline

For English version click here

 

Timpul! Ce cuvânt… Poate cuprinde atât de multe. Cuprinde trăiri, emoții, sentimente. Faci sau nu ceva, el tot trece. Dar amintirile ramân în timp. Clipele care zboară peste munți rămân ancorate în inimă și în gând.

Me and Daddy

Și pentru că nu vreau să se piardă, le aștern pe hârtie ca pe o comoară. O comoară ce cuprinde amintiri uimitoare legate de momentele minunate pe care le-am trăit la munte.

Momente magice precum datul cu sania pe un derdeluș foarte înclinat, unde viteza de alunecare era foarte mare. Pot spune că atunci am simțit adrenalina cum îmi curge prin vene, dar și frică și putere în același timp. Simțeam cum vântul mă bătea în față, cum sania mă controla pe mine și nu eu pe ea (dar, de fapt, cum îl controla pe tata, pentru că el era la conducere);

Sau patinajul. Cu toată eleganța de care e nevoie, cu echilibrul pe care nu-l aveam deși îmi era util, cu grația pe care am pierdut-o cu mult timp în urmă. Chiar dacă nu mai știu să patinez prea bine, am simțit că zbor asemeni unei păsări, care străbate văzduhul.

Sau excursia pe jos până la cabana Gârbova prin peisajul magnific al acestor munți maiestuoși. Asta, bineînțeles, după ce am urcat cu telescaunul până la Clăbucet printre superbii brazi plini de o zăpadă aproape albastră.

Aha… Și să nu uit. Cățăratul în copac pe vreme de iarnă. Doar nu credeați că o să uit să fac asta. Dacă ați uitat cât de mult îmi place, citiți vă rog postul: „Ce-mi mai place să mă cațăr în copaci…”

Au fost unele dintre cele mai frumoase momente pe care le-am trăit. Pline de distracție și zâmbete sincere.

Pages: 1 2