About me

JUMP TO ENGLISH VERSION

Nu sunt perfectă și nu aș vrea să fiu

     Numele meu este Monica, am 17 ani și locuiesc în București, România. Sunt o persoană pasionată de artă, iar asta pentru mine înseamnă aspirația spre un ideal de perfecțiune.

      Arta înseamnă muncă, dedicație și talent. Iar partea mea preferată când vine vorba de artă este legată de ceea ce poți oferi lumii. Poți surprinde și bucura priviri prin desene, poți încânta auzul prin muzică și poți atinge o inimă prin scris.

      Dintre toate, eu aș alege mereu scrisul. Mă reprezintă și îmi dă posibilitatea de-a mă remarca. Nu vreau să fiu o simplă fată pe care ai văzut-o o dată în parc, într-o mulțime de oameni. Vreau să fiu remarcată prin ceea ce scriu, ceea ce spun și ceea ce mă definește. Indiferent dacă sunt în contradicții si confuzii.

      Până la urmă, eu sunt un simplu om care poate face orice, nefăcând nimic. Un om simplu, fragil și puternic, plin de vise, iluzii și idei care se schimbă cu fiecare răsărit. Iar tot ce am de oferit este o atitudine, niște vorbe care ți-ar putea schimba starea și cateva fapte care îți pot dovedi ce însemni pentru mine.

     Nu mulți ajung să mă cunoască, nici eu nu o fac prea bine. Știu că iubesc liniștitea din spatele zgomotului, pacea din mijlocul agitației, frigul de afară și căldura oamenilor. Iubesc aventura, adrenalina și emoțiile care îmi surâd când mă aventurez în necunoscut. Iubesc să ascult, să ajut, sa fiu un stâlp de susținere în drumul celor care pășesc în viața mea.

    Îmi place să știu că am lăsat o urmă pozitivă în viitorul unei persoane, o persoană care de multe ori îmi e partener de drum. Iar acest fapt mă face fericită. Ador să călătoresc, să învăț ceva nou, să mă plimb și să mă bucur de diferite culturi. Îmi place să citesc despre lumile pe care nu le-am cunoscut sau despre lumea din capul meu. Mai ales că psihologia este viața mea.

     Îmi pot da seama de multe aspecte ale vieții mele prin simplul fapt că sunt atentă la detalii. Chiar dacă iubesc să desenez, uneori nu-mi place. Cum nu-mi plac unele aspecte ale oamenilor și, deși sunt conștientă că ceea ce urăsc la ei, urăsc de fapt la mine, cum ar fi ipocrizia sau nedreptatea, tot mă las afectată de ceea ce percep ca fiind “rău” sau “greșit”. Acest lucru mă enervează și sunt o persoana impulsivă. Dar această caracteristică nu mă deranjează, îmi oferă timp să stau singură și să mă înțeleg. Chiar dacă nu-mi place singurătatea.

     Și totuși, știu că sunt umană, prin ceea ce fac, prin ceea ce exprim, dar partea mea umană rămâne un mister pentru mine. Nu sunt perfectă și nu aș vrea să fiu, dar orice fac, vreau să fie cât mai perfect, măcar în viziunea mea. Deși de multe ori îmi e greu să duc lucrurile la capăt, nefiind o persoană răbdătoare, am suficientă ambiție cât să-mi termin proiectele.

Am scris

…

ENGLISH VERSION

I’m not perfect and I wouldn’t want to be

     My name is Monica, I’m 17 years old and I live in Bucharest, Romania. I am a passionate person of art and, to me, that means I aspire to an ideal of perfection.

     Art means work, dedication and talent. And my favorite aspect of art is related to what you can offer the world. You can capture and enjoy glances through drawings, you can delight the hearing through music and you can touch a heart through writing.

     Of all the arts, I would always choose writing. It represents me and gives me the opportunity to be noticed. I don’t want to be a simple girl that you’ve just seen once in the park, in a crowd. I want to be known for what I write, what I say and what defines me. No matter whether I’m full of contradictions and confusions.

     At the end of the day, I’m a simple person who can do anything, doing nothing. A simple person, fragile and strong, full of dreams, illusions and ideas that change with every sunrise. And all I have to offer is an attitude, some words that could change your state of being and some facts that may prove what you mean to me.

     Not many get to know me. I don’t do it too well, either. I know I love the silence behind the noise, peace in the middle of the bustle, the cold from outside and the warmth inside the people. I love adventure, adrenaline and emotions that smile at me when I venture into the unknown. I love to listen, to help, to be a pillar of support along the way of those who walk into my life.

     I like to know that I have left a positive trace in the future of a person, a person who often is my companion on this journey. And this makes me happy. I love to travel, to learn something new, to walk and to enjoy different cultures. I like to read about the worlds that I have not known or about the world from inside my head. Especially because I love the human psychology very much.

     I can see many aspects of my life by simply paying attention to details. Even if I love to draw, I do not always like to do it. I know that sounds contradictory. It really is. People change their behavior from one moment to another.

     This is something that I hate about people. But I’m human, too, right? I often make mistakes, as well, even if I do not realize it. These things annoy me. And that’s what makes me an impulsive person… But this feature doesn’t bother me, for it gives me time to be alone and understand myself. Even if I don’t like loneliness.

     While, I know I’m human, by what I do, by what I express, my human side remains a mystery to me. I’m not perfect and I would not want to be, but whatever I do, I want it to be perfect, at least in my vision. Although many times it’s hard for me to get things to an end, because I’m not a patient person, I have enough ambition to finish my projects.

Like: writing, music, taekwondo, painting, drawing, traveling, shopping, making photos, parties, reading, psychology and more 🙂

Hate: liars, hypocrites, waiting, not patiently.

…

I wrote

…