Fierarul – The Blacksmith

Written

by Monica

…

JUMP TO ENGLISH VERSION

Cu mulți ani în urmă, pe vremea războaielor, trăia un fierar. Cel mai îndemânatic și mai priceput în făurirea de arme. Un om cu o inimă de aur și lumini în privire, dar plin de griji și teamă.

Acest om avea 5 copii. Două fete și trei băieți. Fiind război, fiii săi urmau a fi luați în armată, iar acesta dorea să făurească pentru fiecare câte un medalion în care să pună câte o parte din sufletul său.

A stat fierarul zile și nopți pentru a crea acele lănțișoare. Și tot zile și nopți s-a gândit fierarul ce virtute de-a lui să pună în fiecare pandantiv, în funcție de nevoile copiilor săi. Până la urmă s-a decis, fiind sigur că știe ce este mai important.

Fiului cel mare i-a oferit puterea și curajul de care avea nevoie pentru a înfrunta soarta.

Celui de-al doilea fiu i-a dăruit inteligența și dibăcia de a lua decizii corecte.

Primei fiice i-a oferit frumusețea și mândria de care avea nevoie o tânără femeie.

Celeilalte fiice i-a dat îndrăzneala și pasiunea care s-o poarte spre cele mai înalte culmi ale fericirii.

Înainte de-ai putea oferi mezinului său ultimul pandantiv, băiatul a murit, iar fierarul a rămas gol… Nu știa ce să-i ofere și orice i-ar fi dat, era prea târziu..

Într-o noapte furtunoasă, stând pe verandă, fierarul a observat o siluetă mică venind spre el. Ignorând acest lucru, a rămas blocat în gândurile lui și în dorul aprins pentru fiul său. La scurt timp, acea silueta s-a dovedit a fi o fetiță. Era o copilă superbă, trecută printr-o viață dură, trăind printre certuri și corpuri reci… Timp de câteva nopți a luat-o la el în casă și, vorbind cu ea și îndrăgind-o, s-a gândit să-i ofere ei ultimul medalion. Acesta a întrebat-o pe copilă:

– Fata mea, tu ce-ți dorești?

Copila, foarte sigură pe ea și cu un zâmbet cald i-a răspuns:

– Pace și iubire!

În acel moment, fierarul a înțeles, prin puritatea fetei, că cea mai de preț comoară a sufletului e iubirea. A aflat atunci că iubirea îți oferă pace, putere, pasiune, speranță. A învățat că toate virtuțile omenești depind de ceea ce porți în inimă. Un om care iubește poate avea tot, poate fii fericit, liniștit și încrezător. Când porți dragoste în suflet, nu poți face rău.

Nu exista comoară mai de preț decât o iubire sinceră, gingașă și plină de curaj. Iubirea e însoțită de frumusețe, de dibăcie și de tot ce e mai frumos în oameni. Ea nu e egoistă și lăudăroasă, nu e obositoare și meschină.

E fără cusur.

…

Cum să faci un blog bilingv care să arate bine 

…

ENGLISH VERSION

…

The Blacksmith…

Many years ago, in the times of war, there a blacksmith lived. The most skilled and proficient blacksmith in making weapons. A man with a heart of gold and lights in his eyes, but full of worries and fear.

This man had five children. Two girls and three boys. Being war, his sons were to be taken into the army, and he wanted to forge a medallion for each one where to put a part of his soul.

He spent days and nights to create those medallions. He also spent days and nights thinking which one of his virtues to put in every pendant, according to the needs of his children. Eventually, he decided, being sure that he knows what is important.

To his eldest son, he offered the strength and the courage needed to face the fate.

To his second son, he offered the intelligence and the prowess to make the right decisions.

To his first daughter, he offered the beauty and the pride that is needed to a young woman.

To the other daughter, he offered the boldness and passion, to worn her to the heights of happiness.

Before he could give to his youngest son the last pendant, the boy died, and the blacksmith remains like an empty vessel… He didn’t know what to offer him and it was too late, anyway…

In a stormy night, sitting on the porch, the blacksmith saw a small figure coming towards him. He ignored this, being stuck in his thoughts and in his longing for his son. Soon, the figure turned out to be a little girl. It was a beautiful child, who lived a hard life, living among strife and icy people… For several nights he took her in his home and, talking with her and liking her, he has thought to offer her the last medallion. He asked the child:

– What do you want, little girl?

The child, very sure of herself and with a warm smile on her face replied:

– Peace and love!

In that moment, the blacksmith understood, by the girl’s purity, that the most precious treasure of the soul is love. He found out then that love gives you peace, power, passion, hope. He learned that all human virtues depend on what you wear in your heart. A man who loves can have everything, can be happy, peaceful and confident. When you wear love in your soul, you can’t hurt anyone.

There is no treasure more precious than a sincere love, tender and full of courage. Love is accompanied by beauty, prowess and all that is more beautiful in people. Love is not selfish and boastful, it’s not tiring and petty.

It’s flawless.

 

…

…