Și toamna ucide… – Autumn kills, too…

Vara a plecat de ceva vreme. Doar câțiva trandafiri mai amintesc de ea… Summer has gone. Only a few roses remind us of it…

Și câteva rățuște ce înoată impasibile pe lac. And some ducks that swim impassive on the lake.

Și soarele care încă frige, chiar dacă peste tricou a apărut și un pulover sau o geacă. And the sun, still hot, even over the shirt appeared a sweater or a jacket.

Și încă sunt copaci a căror coroană mustește de frunze. Frunze care plâng în culori atât de pastelate… And still are trees with leafy crown. Leaves which is crying in pastel colors…

Frunze care plâng după suratele lor pierdute. Adunate în grămezi ce așteaptă să fie arse. Leaves who mourn their lost sisters. Gathered in piles waiting to be burned.

Arse pe rugul toamnei… Burned on the pyre of autumn…

O toamnă crudă cu frunzele ce ne înviorează cu verdele lor crud primăvara și care ne țin adăpost de arșița verii… A merciless autumn with leaves that refreshing us with their green in springtime and which shelters us from the summer heat…

Și, totuși, toamna ucide! So, the autumn kills!