Fears, tears and life control…

FOR ENGLISH VERSION CLICK HERE

.

Vine un moment în viața fiecăruia (un moment destul de des întâlnit din păcate) în care nu avem chef de nimeni și de nimic… În acele episoade ale vieții ne închidem în noi cu toate fricile noastre, care ne devorează puțin câte puțin. Apar temerile care ne mănâncă orice fel de energie.

Atunci, toate gândurile noastre periculoase își fac apariția și ne mușcă... Iar mușcătura lor doare foarte tare și, uneori, de la durerea aceea, ne apar pe chip lacrimi… lacrimi vărsate degeaba… În acele momente ne lăsăm pradă propriilor gânduri și, în încercarea noastră de a ne feri ochii de lacrimi, ne ferim pe noi și de cei din jur, dând vina pe oboseală. Mereu căutăm scuze și zâmbim fals. Preferăm să ne punem măști, sa fim ipocriti, duplicitari, altfel decât suntem, doar ca să evităm să ne deschidem sufletul în fața lor.

source: Google Image

Când nu avem chef de nimeni și de nimic înseamnă că suntem (de cele mai multe ori) triști. În acel moment simțim nevoia de a fi singuri și de a ne înțelege sufletul. Dorind acea singurătate, ne oferim șansa de a ne da singuri sfaturi și de a depăși acele momente de slăbiciune interioară, cauzată de sentimentele noastre care fug în dreapta și în stânga, precum copiii care se joacă de-a prinselea în parc.

Momentele acelea sunt greu de depășit. Mintea noastră e în război cu sentimentele si căutăm să facem o alegere cât mai bună pentru a trece peste frici, gânduri negre și emoții distructive. Fiind singuri, simțim că avem control asupra noastra și ne ajută să reflectăm mai mult asupra propriei vieți. Ne face să ne simțim protejați de “săgețile” care vin din partea altora.

ENGLISH VERSION

FOR ENGLISH VERSION CLICK ON PHOTOS BELOW

Do not leave yet. On my photo blog you will find lovely yellow dandelion here.