Campioana din scaunul cu rotile – A Champion in a wheelchair

FOR ENGLISH VERSION CLICK HERE

Many things we can learn from sport. I am an athlete and I like that. Those who did not make sport for performance will hardly understand what I write now…

Doing sport is incredible. It’s nice, it’s healthy, but requires much work, suffering, talent and dedication. We all can see the beauty of sport, but not all understand the truth behind the training. Training means physical and mental stress, means more work and talent, but it also means suffering and pain.

Why do I say this? For the simple fact that we, the athletes, we want performance, we want our name to be heard around the world and we want to be proud for what we do.

Our desires are large and sometimes seem impossible, but as I learned… We don’t give up! We work, we cry, we risk… We train, we learn, we win and lose. We are injured but we go back in the game to fulfill our dream.

I’ve played volleyball for 5 years and I’ve worked hard to reach the performance. Over a year I was out because of the injuries. I underwent surgery, I sat in a wheelchair, I used crutches… Everything… I did everything to see my dream come true. I’ve suffered, I was disappointed by myself because I couldn’t do more.

Not everyone knows how it feels to cry because of a hard training that you couldn’t face it… or to lose a match after having worked a year for the competition. It’s hard to always be on the road, in camps and tournaments… But worth it.

It worth to be a true athlete. Sports life is very beautiful. You meet new beautiful people, see the world, you find out the world secrets… And when you see that your effort put you on the podium… you forget all the tears, sleepless nights, emotions and efforts you have made till that moment.

Multe lucruri putem învăța din sport. Eu sunt sportivă și îmi place asta. Cei care nu au facut sport de performanță vor înțelege mai greu ceea ce scriu acum…

Să faci un sport e incredibil. E frumos, e sănătos, dar necesită multă muncă, suferință, talent și dedicare. Toți vedem frumusețea sportului, dar nu toți înțelegem adevărul din spatele antrenamentelor. Un antrenament înseamnă efort fizic și psihic, înseamnă multă muncă și talent, dar înseamnă și suferință și durere.

De ce zic asta? Pentru simplul fapt că noi, sportivii, vrem performanță, vrem să ne fie numele auzit prin lume și vrem să ne mândrim cu ceea ce facem. Dorințele nostre sunt mari și uneori par imposibile, dar așa cum am învățat eu… Noi nu renunțăm! Muncim, plângem, riscăm... Ne antrenăm, învățăm, câștigăm și pierdem. Ne accidentăm, revenim în meci și mergem spre visul nostru.

Eu am facut 5 ani de volei și am muncit mult pentru a ajunge la performanță. Din acei 5 ani… Peste un an am stat pe bară din cauza accidentărilor. Am ajuns la operații, scaun cu rotile, cârje, ghips… Tot… Totul pentru a ajunge la îndeplinirea visului. Am suferit, am fost dezamagită de mine că nu pot mai mult.

Nu toți știu cum e să plângi din cauza unui antrenament greu la care nu ai făcut față... Sau să pierzi la câteva puncte după ce ai muncit un an pentru acea competiție. E greu să fii mereu pe drumuri, în cantonamente și turnee… Dar merită.

Merită să fii un sportiv adevărat. Viața sportivă este foarte frumoasă. Întâlnești oameni noi, frumoși, vezi lumea, îi cunoști tainele… Iar în momentele în care vezi că strădania ta te pune pe podium… Uiți de toate lacrimile, nopțile nedormite, emoțiile și eforturile pe care le-ai depus până în acel moment.