Ochii celor triști lucesc himeric


Pierzi valuri, când ploile suspină,

Iar marea le împinge la țărm, plângându-le de milă.

E strigător la Cer să vezi atâta suferință și durere,

Acei părinți pierdut-au întreaga lor avere.


Cum e posibil oare?

Să-ți vezi copilul cum moare?

Cum să reziști la așa tragedie,

Și totul să-ți rămână-n conștiință pe vecie?


Ochii celor triști lucesc himeric,

Ca noapte cea crudă și plină de întuneric.

Nu pot, n-am cum să nu gandesc,

Durerea parinților ce plâng și-nnebunesc!


Să vezi iadul, să-i simți focul,

Să crezi că se termină totul.

Dar cine suferă mai mult?

Cei ce copilul și-au pierdut?

Sau cei ce zac în spitale

Cerând milă, că nu-s ajutoare?


Lacrimi peste lacrimi curg valuri,

Chipurile părinților se transformă în maluri.

Schimonosite de plâns sunt fețele lor,

Își strigă copilul și deja le e dor!


Mergem să ne rugăm în biserici și catedrale,

Și uităm cu totul că n-avem bani de spitale.

E timpul ca UNII să facă ceva!

Nu doar să dea vina pe altcineva.


Roagă-te copile pentru cei ce s-au dus!

Speră, crede, trezește-te!

Privește lumea, schimbă-te!

E timpul să nu mai zambești amar,

Caci altfel, moartea lor a fost în zadar!


Dumnezeu Să-i odihnească!

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s